Astazi Dumnezeu vrea ca tu sa stii...

Draga cititorule,
in aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii ...

... ca dorinta este o forta puternica care poate fi folosita pentru a face lucrurile sa se intample asa cum doresti.

Marcia Weider a spus asta si avea dreptate. Insa nu confunda dorinta cu asteptarile sau cu nevoia. Dorinta are o calitate cu totul diferita. Poti dori ceva fara sa ai nevoie sau sa-ti fie necesar.

Aceasta mica diferenta este esenta. Dorinta, nu Necesitatea. Dorinta te propulseaza. Necesitatea obliga. Viata nu poate fi fortata, insa poate fi induplecata sa functioneze asa cum iti doresti.

Pe oricine sau orice ai incerca azi sa obligi in vreun fel, inceteaza. Pur si simplu ... lasa-te mangaiat de bumbacul moale al dorintei.


Cu dragoste, prietenul tau,
Neale Donald Walsch

La Paști

La Paști
George Topârceanu

  

Astăzi în sufragerie

Dormitau pe-o farfurie,

Necăjite si mânjite,

Zece ouă înroșite.

Un ou alb, abia ouat,

Cu mirare le-a-ntrebat:

- Ce vă este, frătioare,

- Ce vă doare?

Nu vă ninge, nu vă plouă,

Stați gătite-n haină nouă,

Parcă, Dumnezeu mă ierte,

N-ați fi ouă…

- Suntem fierte!

Zise-un ou rotund și fraise

Lângă pasca cu orez.

Si schimbându-și brusc alura,

Toate-au început cu gura:

- Pân’la urmă tot nu scap!

- Ne gătește de paradă.

- Ne ciocnește cap în cap

Si ne zvârle coaja-n stradă…

- Ce rușine!

- Ce dezastru!

- Preferam să fiu omletă!

- Eu, de m-ar fi dat la cloșcă,

Aș fi scos un pui albastru…

- Și eu unul violet…

- Eu, mai bine-ar fi să tac:

Așa galben sunt, că-mi vine

Să-mi închipui că pe mine

M-a ouat un cozonac!…

Paștele creștin

Paștele este o sărbătoare religioasă creștină anuală ce comemorează învierea lui Iisus Hristos - conform tradiției creștine - Fiul lui Dumnezeu, care a biruit moartea.

Paștele este sărbătoarea cea mai sfântă din calendarul creștin, urmată de Crăciun. Primele 2 zile de Paști sunt recunoscute ca zile libere în majoritatea țărilor de tradiție creștină (inclusiv România), cu excepția notabilă a Statelor Unite, unde este sărbătorită doar duminica Paștelui, nu și lunea Paștelui.

Paștile creștine au loc nu departe în calendar de sărbătoarea Paștelui evreiesc - Pesah, care comemorează Exodul, pentru că se crede că Iisus a înviat în zilele în care se ținea această festivitate.

Data Paștelui
Paștele sunt sărbători a căror dată este variabilă, pentru că nu corespunde unei date fixe din calendarul gregorian (care urmărește mișcarea Soarelui și schimbarea anotimpurilor). De fapt, ele sunt bazate pe calendarul lunar, ca și pe cel utilizat de iudei. După primul sinod de la Niceea din 325, s-a decis ca Paștile să fie sărbătorite duminica de după a 14-a zi din prima lună lunară din primăvară (teoretic, prima duminică după o lună plină, începând cu data echinocțiului de primăvară). În sfârșit, toate Bisericile acceptă metoda de la Alexandria, care plasează echinocțiul din emisfera nordică pe 21 martie (poate apărea două zile mai devreme sau mai târziu), data lunii pline fiind determinată după ciclul metonic. O problemă care a apărut mai târziu este diferența de practică dintre Bisericile apusene și răsăritene. Primele au adoptat calendarul gregorian pentru a calcula data Paștelor, iar ultimele calendarul iulian. Există totuși un număr însemnat de biserici răsăritene ce folosesc calendarul gregorian. A fost propusă o reformă pentru metodologia de calculare a datei Paștilor prin summitul de la Alep, (Siria), din 1997. Aceasta ar fi permis eliminarea diferențelor de dată între bisericile occidentale și orientale; reforma ar fi trebuit să intre în vigoare în 2001, dar a eșuat.

Calculul datei de Paște este cunoscut sub numele de păscălie (lat. computus). În timp au apărut pe lângă metodele tradiționale și unii algoritmi, precum cel realizat de matematicianul Carl Friedrich Gauss.

Nume
Potrivit cercetătorilor Vaticanului cuvântul „Paște” derivă din ebraică „pesah” (פסח), care semnifică trecere. În Vulgata s-a tradus cu expresia „transitus Domini” (trecerea Domnului) devenită în engleza iacobină passover. Cuvântul în aramaică este pas.ha, care stă la originea cuvintelor grecești și latine πάσχα, pascha. O altă interpretare, răspândită în secolele trecute la catolici, a fost aceea de „pascha – passione”, de la „passione – suferință” (în greacă: πάσχω (páscho – sufăr), πάσχει (páschei – suferă).

Unele limbi germanice numesc această sărbătoare după zeița Eostre :
* germană Ostern (das), germana superioară medievală: ōsteren din vechea germană superioară: ōstarun, ōstarūn (formă la plural)
* engleză Easter, dialect northumbrian: Eostre (În engleza medievală: ester, estre din englza veche: ēaster, ēastre. Alte denumiri ale Zeiței Mame a fertilității, reînvierii și zorilor: Ostare, Ostara, Ostern, Eostra, Eostre, Eostur, Eastra, Eastur, Austron and Ausos). La greci, zeița era numită Eos iar la romani Aurora. Românii, imparțiali, au preluat ambele forme.
Ambele denumiri, germană și engleză, provin din rădăcina indo-europeană aus- a străluci.

Cu toate acestea, în cea mai mare parte din țările cu populație creștină (sau cel puțin a țărilor din Europa, dar nu numai) numele Paști provine din ebraicul pessah (Paște) :
În limbile următoare denumirea sărbătorii derivă din pesah

* afrikaans Pase, Paasfeest
* albaneză Pashket
* aragoneză Pascua
* azeră din. pasxa
* bască Bazko
* bielorusă пасха (Pascha), Вяликджень (Vialikdzień)
* bretonă Pask
* catalană pasqua (Mallorca pasco)
* cebuană Pasko sa Pagkabanhaw
* cornică Pask
* creolă antilană Paske
* creolă haitiană Kreyòl Pak, popular: Paske
* creolă saramanccană paas, Pasen
* daneză påske
* ebraică פסח (pesaH), פסחא (חג נוצרי) ,פסח כשר ושמח
* esperanto Pasko
* georgiană პასექი (pasekʼi)
* filipineză Pascó ng Pagkabuhay
* franceză Pâques
* friulană Pasche
* frizonă Peaske
* galiciană pascua
* germană sub-rineană Paisken
* greacă Πάσχα (Pasha); Λαμπρή (Lambrì)
* idiș פסח (pesaH); (USA: paskhe)
* ilongo Paskua sang Pagkabanhaw
* indoneziană Bahasa: Paskah, Terjemahan Lama: Pasah
* interlingua pascha
* inuktitut ᒪᑭᕝᕕᐊ (makivvia)
* irlandeză Cáisc, Cáisg
* islandeză páskar
* italiană Pasqua (bolonieză: Pâsqua, calabreză: Pasca, emiliano-romaniolă: pasqva, friulană: Pasche, griko salentino: PPàsca, milaneză: Pàsqua, napoletană: Pàsca, piemonteză: Pasqua, Pasca, reggiană: Pascua, sardă: (campidană: Pasca, Pàsca, alghereză, gallureză, logudoreză, tabarchină: Pasca), venețiană:Pàskua)
* kazahă пасха
* latină pascha (sau Festa Paschalia)
* leoneză Pascua
* malaeză Paskah
* malgașă paska
* manx Caisht
* neerlandeză Pasen, Paasfeest
* norvegiană påske
* papiamentu Pasku
* portugheză Páscoa, Brazilia: páscoa
* reto-romană vezi romanșă
* romanes (Finlanda) pooska
* romanșă Pasca (Forme dialectale: suprasilvană Pastgas, subsilvană Pastgas, supramirană Pasca, puteră: Pasqua, valadră: Pasqua)
* română Paști s.m.pl. (var. Paște s.m.sg.)
* rusă Пасха
* saxonă veche pāska, ôstar(?)
* scoțiană Càisg, Chàisg, Caisc, Pask
* spaniolă castiliană Pascua [de resurectión]
* sūdoviană Paskhā
* suedeză påsk articulat: (påsken)
* swahili Pasaka
* tagalog pasko ng Pagkabuhay
* tamilă pAskuttirunAL
* turcă Paskalya [yortusu]
* ucraineană Пасха, Великднь (Ziua cea Mare)
* valenciană Pasqua
* valonă Påkes
* velșă Pasg, Pasc

În limbile următoare denumirea sărbătorii are altă origine:
* arabă ﻋﺒﺪ ﺍﻟﻘﺒﺎﻣﺔ ('îdul-qîyâma), عيد الفصح
* armeană Զատիկ [Zadik, Zatik] (Înviere)
* bosniacă Uskrs
* bulgară Великден (Ziua cea Mare)
* cehă velikonoce (chiar dacă are formă de plural se traduce "Noaptea cea Mare")
* chineză 复活节 (名 复活节[日]后的) (fùhuójié)
* coreană 부활절 (buhwal-zòl)
* croată Uskrs (Înviere)
* estonă lihavõtted, lihavõtte[d]püha[d] (sărbătoarea grasă, cărnoasă referitor la sfârșitul postului), ülestõusmispüha (sărbătoarea învierii), munadepüha (sărbătoarea ouălelor), kevadpühad (sărbătoarea primăverii)
* finlandeză pääsiäinen (Dialect ingrian: pǟsiä, pǟsiäine) (din verbul päästä cu multiple sensuri: a trece, a scăpa de, a se elibera. Marchează sfârșitul postului) În Evul Mediu se numea Pāsche
* hindi ईस्टर (îsṭar)
* japoneză: sărbătoarea religioasă este numită 復活祭 (fukkatsu-sai), lit. Sărbătoarea Învierii, iar petrecerea de Paști este numită イースター (iisutaa, din engl. Easter)
* khmeră buNürM%kézáEdlRBHeys)URKisþrs´eLIgvij
* laponă saami beassážat
* letonă Lieldienas (Ziua cea Mare)
* lituaniană Velykos
* macedoneană Велигден, воскрес, велигден
* malteză L-Għid (m) [le:yt]
* maori Aranga
* mongolă улаан єндєгний баяр
* persană عيد پاک
* polonă Wielkanoc (Noaptea cea Mare)
* punjabi ਈਸਟਰ
* romanes Patragi, (Finlanda: pooska, Ungaria: patradyi, Germania: patraja)
* sârbă Ускрс, Uskrs (Înviere)
* slovacă Veľká noc (Noaptea cea Mare)
* slovenă Vélika noč (Noaptea cea Mare)
* tailandeză ช่วงอีสเตอร์
* ucraineană Великдень (Ziua cea Mare), пасха
* maghiară húsvét
* urdu مشرقی (mashraqi)
* vietnameză lễ Phục sinh

Decalogul tăcerii

1. Taci, dacă nu ai de spus ceva valoros!

2. Taci, atunci când ai vorbit destul!

3. Taci, până când iți vine rândul să vorbești!

4. Taci, atunci când ești provocat!

5. Taci, când ești nervos și iritabil!

6. Taci, când intrii în biserică, pentru ca Dumnezeu să-ți poată vorbi!

7. Taci, când pleci de la biserică, pentru că Duhul Sfânt să poată imprima în mintea ta lucrurile pe care le-ai auzit!

8. Taci, când ești ispitit să bârfești!

9. Taci, când ești ispitit să critici!

10.Taci, cât să ai timp să gândești înainte de a vorbi!

Bogățiile trupului

Undeva prin lumea asta, o mamă își trimise băiatul să cumpere ceva de la magazinul din colț. Pe drum, lângă o piață, micuțul zări un bătrân, stingher, în haine ponosite, care parcă aștepta ceva. Privea fără țintă și zâmbea..., părea rupt de realitate. Lumea care trecea îi lăsa câte ceva, bani sau mâncare, după posibilități.

Copilul se opri în dreptul lui, iar bătrânul în haine ponosite tresări..., îi zâmbi și-l întrebă:

-„Ce faci copil frumos?”

-„De unde știi că sunt frumos?”

-„Știu! Și apoi toți copiii sunt frumoși!”

-„Mă duc să cumpăr ceva.”

-„Du-te, și când te întorci să treci pe le mine!”

Copilul așa făcu.
Bătrânul când simți că este lângă el îi întinse mâna și o porniră amândoi.
Lumea îi privea mirată: un copil bine îmbrăcat, lângă un bătrân zdrențuros...

-„De ce se miră lumea când ne vede împreună?” - întrebă copilul.

-„Lumea nu știe; lumea nu știe că eu sunt cel mai bogat om!” răspunse bătrânul

-„Cum așa? Văd că ești îmbrăcat ca un cerșetor!”.

-„Nu judeca pe nimeni după cum este îmbrăcat! Eu îți spun că sunt cel mai bogat om pentru că am urechi și aud, am ochi și văd, am mâini să mă hrănesc, am picioare să mă deplasez și mintea integră ca să pot gândi, înțelegi?”

-„Ha, ha, ha,”- râse copilul, „Păi toți le avem, asta înseamnă că ești bogat?”

-„Da, puțini sunt conștienți de acest lucru: că nu în bani se măsoară bogăția...
Îți dai seama, tu, cât ești de bogat dacă:
- ai două picioare întregi cu care să te deplasezi acolo unde sufletul tău vrea?
- ai două mâini viguroase cu care să apuci, să scrii, să te îmbraci, să înoți în ape răcoroase, să îmbrățișezi, și să legeni un copil?
- dar, mai ales, să ai doi ochi sănătoși cu care să vezi toate frumusețile acestei lumi; să vezi soarele răsărind, chipul iubitei și surâsul mamei?
- și două urechi cu care să auzi muzica cuvintelor...
Copile drag, oamenii nu știu cât sunt de bogați! Și toate aceste bogății le poartă cu ei, pentru că ele îi alcătuiesc: nu e necesar să le depoziteze în seif sau în bănci.
Înțelegi, copile, că te-ai născut bogat?"

-„Dar tu de ce cerșești, dacă ești atât de bogat precum spui?”

-„Eu nu cerșesc, eu doar țin companie soarelui... În fiecare dimineață, soarele bate la ușa case mele, deși, ferestrele sunt deschise. Intră în casă și toată lumina și căldura lui îmi inundă cele patru camere. Sunt atât de bucuros că soarele a ales să intre și în casa mea!”

-„Dar unde este casa ta?” - întrebă curios copilul. Te-am văzut stând pe o piatră în piață.”

-„Heei, casa mea este aici, înlăuntrul meu, uite!- și luă mâna copilului și-o duse în partea stângă a pieptului. Simți ce caldă e?”

-„Da, și pulsează!”

-„Casa mea se cheamă inima și se bucură că ai atins-o cu mâna ta! Hai cu mine să-ți arăt ceva!”

Și o porniră amândoi.
Copilul mergea alături de cerșetor, și mâna lui mare și caldă îi dădea siguranță, deși nu-l cunoștea; astăzi îl văzuse pentru prima oară, dar îl simțea atât de aproape, de parcă făcea parte din familie.
Ajunseră în parc.

-„Hai să ne așezăm pe o bancă, aici, sub copacul acesta", spuse bătrânul. Așa, închide ochii și respiră adânc, ce simți?”

-„Hmm..., miroase a flori de salcâm!”

-„Bravo, ai ghicit, a înflorit salcâmul, așa este!"

-„A înflorit salcâmul, a înflorit salcâmul!”, striga copilul bătând din palme de bucurie, tocmai când, pe lângă banca lor trecea un călător grăbit.

-„Ce glumă bună”, mormăi în barbă călătorul, „Doar suntem în noiembrie, iar salcâmii înfloresc primăvara!”, și-și văzu, grăbit, de drum.

-„Vezi copile, spuse batranul, ți-am spus că oamenii nu știu cât sunt de bogați; au uitat să se bucure: deși au ochi, nu văd, deși au nas, nu miros, nu simt că salcâmul a înflorit a doua oară. Nu mai au timp să simtă, să vadă, să audă. Merg cu capul în pământ, preocupați să facă cât mai mulți bani, trecând astfel, orbi și surzi, pe lângă minunile vieții. Au sărăcit!”

Se ridicară și o porniră pe alee spre casa copilului.
La capătul parcului era un cerșetor, orb, în cârjă.
Bătrânul lăsă în căciula milei tot avutul său:
-„În dar ai luat, în dar să dai copile, să dai din „bogația” ta și celor care au într-adevăr nevoie!”, spuse bătrânul și se depărtă fericit, bogat în sinea lui.

Copilul cum ajunse acasă, se duse repede în camera lui, își luă pușculița cu bani, o sparse, luă banii și plecș în grabă spre piață.
Dărui, cu mâinile lui, bănuții săracilor.

La întoarcere mama îl certă:
-„Ce-ai făcut? Ți-ai dat toți banii dăruiți de mine pentru leagănul pe care ți-l doreai, la cerșători?”

-„În dar ai luat, în dar să dai ... mamă, iar eu sunt foarte bogat!!! Mă am pe mine! Ce-mi mai trebuie leagăn când am două picioare zdravene cu care pot să alerg, să mă joc?!”

Copilul descoperise bogățiile trupului său, iar în casa sufletului aveau să se strângă o mulțime de alte comori.

autor: Mihaela BĂLĂCEANU

Din replicile copiilor

De ce există ceasuri cu cuc și nu cu cocoș, din moment ce cocoșul e
cunoscut că ne trezește dimineața?


- Ceasurile sunt cu cuc și nu cu cocoș, deoarece cucul a fost prima
pasăre sculătoare. (11 ani)
- Mult mai ușor învață un mecanism cu roți dințate să zică: Cu-cu decât
Cu-cu-ri-gu. (13 ani)
- Meșterul care a băgat prima dată cucul în ceas s-a gândit că nu poate
să strâmteze ditamai cocoșul și să-l bage acolo, și de atunci ceasul a
rămas așa, cu cuc și nu cu cocoș. (11 ani)



De unde vine obiceiul să spunem că trebuie udată încălțămintea sau haina nouă?

- Obiceiul că trebuie udată haina sau încălțămintea nouă vin de la prietenia omului cu băutura. (14 ani)


Chiar nu se poate învăța fără note la școală?

- Profesorii nu renunță la note în școală, pentru că s-ar lipsi de plăcerea pe care o au când unii elevi îi imploră să nu-i lase corijenți. (12 ani)


Ce sunt drogurile?
- Drogurile sunt niște plante pe care le usucă gangsterii și le iau ca pe niște medicamente, care îi amortizează, să nu-și mai recunoască faptele. (14 ani)


Ce este răscoala?
- Răscoala înseamnă, când părinții noștri nu găsesc bani și atunci răscolesc ca să găsească. (8 ani)


Ce este economia?
- Economie înseamnă să nu mai cheltuim din salariu, ca să-l punem la bancă. Cheltuim numai din ciubucul care ni-l dă șeful. (7 ani)


Ce sunt amprentele?
- Amprentele e când punem mâna pe o clanță și rămân degetele acolo și le găsește poliția. (8 ani)

Ce este tristețea?
- Tristețe înseamnă când un om vine la altul și bea mult. (7 ani)

De ce se bat potcoave cailor?
- Calului i se bat potcoave, pentru că potcoavele sunt mai ușoare decât calul și ele merg mai repede decât calul. (8 ani)
- La cal se pune potcoave, să nu cadă calul pe spate, atunci când pune frână, calul se înțepenește în potcoave. (9 ani)
- La cal se pune potcoave ca să tropăie pe stradă, că dacă nu tropăiește nu e cal. (7 ani)

Ce este respectul?
- Respect înseamnă să te scoli și să stea babele pe scaun. (9 ani)

Ce înseamnă cuvântul "modern"?
- Modern e când vezi ceva frumos și e scump și n-ai bani. (7 ani)

Cum rezista pasările călătoare să zboare, zi și noapte, mii de kilometri?
- Rândunicile când pleacă în tarile calde, pe drum se așează pe aripa berzei și se odihnesc. Pasările când pleacă așa departe își iau mâncare la ele într-o sacoșe. Înainte de a zbura, mai stau o lună, două, să se odihnească. (7 ani)

Dacă pământul se învârtește, cum de nu cădem de pe el?
- Nu se învârtește decât Pământul, asfaltul nu se învârtește. (6 ani)
- Pământul este rotund. Noi nu cădem de pe el, pentru că străzile sunt drepte, ele nu sunt rotunde. (8 ani)
- Pământul are forma rotundă, noi nu cădem de pe el, că noi nu mergem acolo, unde se face el rotund. (7 ani)

Ce este Biblia?
- Biblia este o carte lăsată de Dumnezeu , ca să se afle despre viitor. În ea scrie că vor fi două războaie mondiale și amândouă vor fi câștigate de către români și chiar așa s-a și întâmplat. (6 ani)


Ce este acela un secret?
- Secretul este atunci când nu trebuie să știe miliția. (6 ani)
- Secretul este un om, care îi spune secretar de partid. (6 ani)

La ce foloseste steagul?
- Steagul folosește, ca atunci când veneau turcii peste noi, ei nu știau peste ce țară veneau și atunci noi le arătam steagul și după aia ei știau. (7 ani)


De ce ne spălam cu săpun?
- Noi ne spălam, ca să dăm săpun în ochi la microbi. (5 ani)

Ce este injectia?
- Injecția folosește ca să moară microbii. Serul ăla are în el otravă de microbi. Serul se duce la tot roiul de microbi, ei zic că aia e carne și mănâncă și moare. (8 ani)
- Lichidul la injecție e otrăvicios, ca să-i omoare pe microbi. (6 ani)
-Îi bagă injecția la popou și la om și la microb și pe el îl omoară, că e mai mic. (7 ani)


Ce este ministrul?
- Ministru e un om care stă pe scaun și le spune la alții să facă cerere. (7 ani)
- Ministru e un om care a învățat zece clase și s-a dus la serviciul de miniștrii. (8 ani)


Ce sunt tăranii?
- Țăranii sunt oameni săraci, care nu au ce să mănânce și vorbesc pe altă limbă, pe țărănește. (8 ani)
- Țăranii sunt aceia care se ocupă și cu agricultura. (8 ani)
- Țăranii sunt oameni care le-a dat Cuza Pământ. În al Doilea Război Mondial, ei mai vroiau Pământ, că s-a fărâmițat la bombe. (10)
- Țăranii sunt oamenii de la țară care n-au iaurt și noi când mergem la țară , le ducem iaurt, cașcaval și brânză. (7 ani)
- Țărani înseamnă un om care vrea să facă buletin în București. (8 ani)

Ce sunt vecinii?
- Vecinii sunt niște oameni care stau la un loc și când nu au mălai, ei se împrumută. (7 ani)
- Vecinii sunt niște oameni, care tatăl meu și mama mea se împrietenează, ca să-i dea o sută de lei. (8 ani)

Ce este acela un serviciu?
- Servici e un om care stă și semnează condica, sau stă ca să bea o cafea. (7 ani)

Ce sunt microbii?
- Microbii sunt niște viermișori, stă la măsea, mănâncă, se satură și p'ormă iese afară, se așează pe trotuar și când trec oameni le intră lor în gură. (7 ani)
- Microbii sunt niște gândăcei mici de tot, ei sunt ascunși pe la aprozar. Ei vede că ai cumpărat cartofi, sare pe cartofi și dacă nu-l speli pe cartof, tu mori. (7 ani)
- Microbii intră înăuntru la om și acolo lasă fel de fel de murdării, că ei sunt murdari pe picioare și îl îmbolnăvește pe om. (7 ani)


Cum luminează licuricii?
- Licuricii au un pic de păr și gaz și piticii îi dau foc și se aprinde.
- Licuricii sunt mici, au o lampă și vin la oamenii care visează și se uita la ei, cu lampa, ca să vadă ce visează. (7 ani)


De ce au cruce pe spate unii păianjeni?
- Unii păianjeni au cruce, că ei sunt popă la păianjeni. (7 ani)


De ce își fac oamenii cadouri?
- Oamenii își fac cadouri, ca să nu fie nesimțiți. (7 ani)

De ce găina nu zboară pe sus, ca celelalte păsări?
- Găina nu zboară pe sus ca celelalte păsări, pentru că-i e frică să nu scape oul, când îi vine să-l facă. (10 ani)

De ce unii oameni donează sânge?
- Oamenii care au calorii grase, probabil că ăștia sunt oameni grași, donează sânge la ăia care le curge sânge din nas. (7 ani)

Pe unde tot zboară avioanele, unde se tot duc, toată ziua și toată noaptea?
- Avioanele merg în Germania , la munte, la mare și la Breaza. (5 ani)


La ce folosesc sprâncenele?
- Sprâncenele folosesc ca să țină fruntea sus, să nu-i vină fruntea pe ochi. (6 ani)

Dacă bretelele țin pantalonii, ce ține cravata?
- Cravata e făcută să se spânzure unii bărbați și să le ia alții gagicile lor. (9 ani)

Despre frumusețea pierdută a vieții

Andrei Pleșu

„Dacă mă gândesc bine, reproșul esențial pe care îl am de făcut țării și vremurilor este că mă împiedică să mă bucur de frumusețea vieții. Din când în când, îmi dau seama că trăiesc într-o lume fără cer, fără copaci și grădini, fără extaze bucolice, fără ape, pajiști și nori.

Am uitat misterul adânc al nopții, radicalitatea amiezii, răcorile cosmice ale amurgului. Nu mai văd păsările, nu mai adulmec mirosul prăfos și umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emoție, miracolul ploii și al stelelor. Nu mai privesc în sus, nu mai am organ pentru parfumuri și adieri.

Foșnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturnă a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, pădurea, vitele, orizontul tulbure al câmpiei, colina cordială și muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vieții mele lăuntrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasă, pentru cheful așezat.

Sunt ocupat. Sunt grabit.
Sunt iritat, hărțuit, copleșit de lehamite. Am o existență de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicită intervenții, sfaturi și complicități. Am devenit mizantrop. Două treimi din metabolismul meu mental se epuizează în nervi de conjunctură, agenda mea zilnică e un inventar de urgențe minore. Gândesc pe sponci, stimulat de provocări meschine. Îmi încep ziua apoplectic, înjurând "situațiunea": gropile din drum, moravurile șoferilor autohtoni, căldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, corupția, bezmeticia tranziției. Abia dacă mai înregistrez desenul amețitor al câte unei siluete feminine, inocența vreunui surâs, farmecul tăcut al câte unui colț de stradă.

Am ajuns să mă comport ca și cum Hrebenciuc și Cozmâncă, Sechelariu și Vanghelie, Ciorbea și Mihaela Tatu, Andreea Marin și Adrian Năstase, Constantinescu și Agathon, Talpeș și Garcea ar exista cu adevărat.

Colecționez antipatii și prilejuri de insatisfacție.
Scriu despre mizerii și mărunțișuri. Bombăn toată ziua, mi-am pierdut încrederea în virtuțile nației și soarta țării, în rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patrioții de paradă m-au trecut la trădători, neoliberalii la conservatori, postmoderniștii la elitiști.
Bătrânilor le apar frivol, tinerilor - reacționar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispoziție, elanul, jubilația. Nu mai am răgazuri fertile, reverii, autenticități.

Mă mișc, de dimineața până seara, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate.
Apetitul vital a devenit anemic, plăcerea de a fi și-a pierdut amplitudinea și suculența. Respir crispat și pripit, ca într-o etuvă. Când cineva trece printr-o asemenea criză de vina e, în primul rând, umoarea proprie. Te poți acuza că ai consimțit în prea mare măsură imediatului, că nu știi să-ți dozezi timpul și afectele, că nu mai deosebești între esențial și accesoriu, că, în sfârșit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianța toxică a momentului și a veacului.

Suntem năpădiți de probleme secunde. Avem preocupări de mâna a doua, avem conducători de mâna a doua, trăim sub presiunea multiplă a necesității. Ni se oferă texte mediocre, show-uri de prost-gust, condiții de viața umilitoare.

Am ajuns să nu mai avem simțuri, idei, imaginație. Ne-am urâțit, ne-am înstrăinat cu totul de simplitatea polifonică a lumii, de pasiunea vieții depline. Nu mai avem puterea de a admira și de a lăuda, cu o genuină evlavie, splendoarea Creației, văzduhul, mările, pământul și oamenii.

Suntem turmentați și sumbri. Abia dacă ne mai putem suporta. Există, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibilă? Da, cu condiția să ne dăm seama de gravitatea primejdiei. Cu condiția să impunem atenției noastre zilnice alte prioritați și alte orizonturi.”