(PARAMHANSA YOGANANDA)
Cauţi fericirea în locul greşit
A căuta fericirea în afara ta este ca şi cum ai încerca să prinzi cu lasoul un nor. Fericirea nu este un lucru: este o stare a minţii. Trebuie să fie trăită. Nici puterile omeneşti şi nici banii nu pot prinde fericirea. Neliniştea mentală rezultă dintr-o concentrare exterioară a conştiinţei. Însăşi neliniştea îţi garantează că fericirea rămâne ceva care-ţi scapă. Puterea temporară şi banii nu sunt stări ale minţii. Odată ce sunt obţinute, ele numai vor dilua fericirea unei persoane.
Cu cât ne risipim mai mult energiile, cu atât mai puţină energie ne-a mai rămas pentru a o direcţiona spre altă acţiune specifică. Obiceiurile de a ne îngrijora şi nervozitatea se ridică precum o caracatiţă din adâncurile oceanului subconştientului, cu tentaculele care zboară deasupra minţii noastre, izbind mortal tot ce am ştiut vreodată despre pacea interioară.
Adevărata fericire nu va fi găsită niciodată în exteriorul Sinelui. Cei care o caută acolo vânează curcubeul dintre nori!
Ca şi trandafirii cu viaţă scurtă, numeroşi oameni apar zilnic în grădina pământului. În tinereţea lor, îşi deschid boboci proaspeţi, plini de speranţe, primind promisiunile vieţii şi aşteptând nerăbdători fiecare briză de bucurie a simţurilor. Apoi – petalele încep să se ofilească; aşteptarea se transformă în dezamăgire. În amurgul bătrâneţii se ofilesc de tot, cenuşii în deziluzia lor.
Reţine exemplul trandafirului: astfel este şi destinul fiinţelor umane care trăiesc centrate în simţurile lor.
Analizează, cu înţelegerea născută din introspecţie, adevărata natură a plăcerilor simţurilor. Chiar dacă îţi produc plăcere, nu simţi în inimă o răcoare friguroasă de îndoială şi nesiguranţă? Te agăţi de ele, dar în inimă ştii că într-o zi ele te vor trăda.
Cercetarea atentă dezvăluie că acea indulgenţă faţă de simţuri îşi bate joc, de fapt, de susţinătorii săi. Ceea ce le oferă nu este libertate, ci limitare a sufletului. Calea de a scăpa nu este, aşa cum îşi imaginează majoritatea oamenilor, culoarul şi mai maleabil al toleranţei continue, ci căile dificile, stâncoase, ale controlării sinelui.
Oamenii uită că preţul luxului este o cheltuială mereu mai mare de nervi şi energie, împreună cu scurtarea constantă a duratei vieţii.
Materialiştii devin atât de captivaţi de datoria de a face bani, încât nu se pot relaxa îndeajuns pentru a se bucura de confort, chiar şi după ce îl deţin.
Cât de nesatisfăcătoare este viaţa modernă! Uită-te numai la oamenii din jurul tău. Întreabă-te: sunt fericiţi? Observă expresia tristă de pe feţele lor. Observă golul din ochii lor.
Viaţa materialistă tentează omenirea cu zâmbete şi asigurări, dar este consecventă numai în acest fapt: reuşeşte mereu să îşi încalce toate promisiunile!
Posesiunea bogăţiilor materiale, fără pace interioară, este ca şi cum ai muri de sete în timp ce faci baie într-un lac. Dacă sărăcia materială trebuie evitată, cea spirituală trebuie urâtă! Pentru că tocmai această sărăcie spirituală, nu lipsurile materiale, stă în centrul tuturor suferinţelor umane.
Dragostea pură, bucuria sacră, imaginaţia poetică, bunătatea, înţelepciunea, pacea şi fericirea sunt simţite în interior mai întâi în minte sau inimă, apoi sunt transmise prin sistemul nervos corpului fizic. Înţelege şi simte bucuriile superioare ale vieţii interioare, şi atunci îţi vor plăcea mai mult decât distracţiile trecătoare ale lumii exterioare.
Toate plăcerile fizice apar la suprafaţa corpului şi sunt experimentate de minte prin sistemul nervos. Iubeşti plăcerile exterioare ale simţurilor pentru că s-a întâmplat să fii prins de ele de prima dată, şi de atunci ai rămas prizonierul lor. Aşa cum unii oameni se obişnuiesc cu închisoarea, aşa şi muritorilor le plac plăcerile exterioare, cele care opresc bucuriile din interior.
În majoritatea cazurilor, simţurile ne promit o mică fericire temporară, dar ne dau la sfârşit tristeţe. Virtutea şi fericirea interioară nu promit mare lucru, dar sfârşesc prin a-ţi da fericire veşnică. De aceea, eu denumesc fericirea care durează, cea interioară, a sufletului, „joy” (bucurie), iar distracţiile nepermanente ale simţurilor, „pleasure” (plăcere).
Este important să faci diferenţa între nevoile şi dorinţele tale. Nevoile sunt puţine, în timp ce dorinţele pot fi nelimitate. Pentru a găsi libertatea şi fericirea, îngrijeşte-te numai de nevoile tale. Încetează să creezi dorinţe nelimitate şi să urmezi calea fericirii false. Cu cât depinzi mai mult de cauze din afara ta pentru fericire, cu atât mai puţin vei experimenta fericirea.
Cultivarea dorinţei pentru lux este cea mai sigură cale de a creşte suferinţa. Nu fi sclavul lucrurilor pe care le deţii. Limitează-ţi chiar şi nevoile. Petrece-ţi timpul în căutarea fericirii durabile sau a bucuriei. Sufletul nemuritor, care nu se schimbă, este ascuns în spatele ecranului conştiinţei tale, pe care sunt pictate imagini întunecate ale bolii, eşecului, morţii şi aşa mai departe. Ridică vălul schimbării iluzorii şi stabileşte-te în natura ta nemuritoare. [...]
Fericirea poate fi asigurată prin exerciţiul de autocontrol, cultivând obiceiurile de a trăi simplu, dar de a gândi profund, cheltuind mai puţini bani, chiar dacă câştigi mai mult. Trebuie să faci efortul de a câştiga mai mult ca să îi poţi ajuta pe alţii să se ajute singuri. Una dintre legile nescrise ale Vieţii este aceea că cel care îi ajută pe alţii să aibă abundenţă şi fericire va fi mereu ajutat înapoi, şi va deveni din ce în ce mai înfloritor şi fericit. Aceasta este o lege a fericirii care nu poate fi încălcată. Nu este mai bine să trăieşti simplu şi cumpătat şi să devii mai bogat în realitate?
Sufletul nu îşi poate găsi fericirea pierdută în lucrurile materiale pentru simplul motiv că acel confort oferit este contrafăcut. Pierzând contactul cu fericirea divină din interior, omul speră să-şi satisfacă nevoia pentru ea în pseudoplăcerile simţurilor. Dar, la nivelurile mai profunde ale fiinţei sale, el rămâne conştient de starea sa trecută, divină, întru Dumnezeu. Satisfacţia adevărată îl fereşte de ceea ce caută, pentru că, în timp ce se grăbeşte neliniştit de la o plăcere la alta, el a pierdut de fapt fericirea întru Dumnezeu.
Of, orbirea! Cât trebuie să continui să suferi de îndestulare, plictiseală şi dezgust, până să cauţi fericirea în interiorul tău, singurul loc unde poate fi găsită?
La ce folos să petreci atât de mult timp cu lucruri care nu rămân? Drama vieţii este faptul că ea este numai aceasta: o dramă, o iluzie.
Proştii, imaginându-şi că piesa este reală şi că va dura, plâng la părţile triste, sunt mâhniţi că părţile vesele nu pot dura şi suferă că piesa trebuie să ajungă la final. Suferinţa este pedeapsa pentru orbirea lor spirituală.
Dar înţeleptul, văzând drama iluziei exterioare, caută fericirea eternă în Sinele său.
Fericirea este o alegere
Dacă vrei să fii trist, nimeni din lume nu te poate face fericit. Dar, dacă alegi să fii fericit, nimeni şi nimic de pe pământ nu îţi poate lua acea fericire.
Dacă nu mai speri că vei putea vreodată să fii fericit, încurajează-te. Nu trebuie niciodată să îţi pierzi speranţa. Sufletul tău, fiind o reflecţie a Spiritului mereu vesel, este fericirea însăşi. Dacă ţii închişi ochii concentrării, nu poţi vedea soarele fericirii arzând la sânul tău. Dar, oricât de bine închişi sunt ochii atenţiei tale, razele fericirii încearcă încontinuu să străpungă uşile închise ale minţii tale. Deschide porţile răbdării şi vei găsi soarele arzător al bucuriei chiar în tine.
Razele vesele ale sufletului pot fi percepute dacă interiorizezi atenţia. Nu căuta fericirea numai în hainele frumoase, în cinele delicioase sau în alte lucruri care produc confort. Acestea îţi vor închide fericirea în temniţa exteriorului.
Dacă te-ai hotărât să găseşti fericirea în interiorul tău, mai devreme sau mai târziu o vei găsi. Caut-o zilnic, printr-o meditaţie mai profundă şi continuă spre interior, şi vei găsi cu siguranţă fericirea nemuritoare. Fă un efort constant de a te duce în interior, şi vei găsi acolo cea mai mare fericire.
Fericirea vine nu numai dorind-o cu ardoare, ci şi prin vis, gând şi prin trăirea ei în orice circumstanţă. Orice ai face, păstrează curentul fericirii, râul secret al bucuriei curgând sub nisipurile gândurilor tale şi sub regiunea stâncoasă a încercărilor grele. [...]
Învaţă cum să fii fericit în interior, în inima ta, în pofida tuturor circumstanţelor, şi spune-ţi ţie însuţi: „Fericirea este dreptul din naştere cel mai divin şi cel mai mare – comoara îngropată a sufletului meu. Am descoperit că sunt mult mai bogat, deasupra visului regilor.”
Persoanele cu un caracter puternic sunt de obicei cele mai bucuroase. Nu dau vina pe alţii pentru problemele care pot fi regăsite în acţiunile proprii şi în lipsa lor de înţelegere. Ei ştiu că nimeni nu are puterea să adauge ceva la fericirea lor sau să o diminueze, dacă ei nu vor permite gândurilor potrivnice sau acţiunilor răutăcioase ale altora să îi afecteze.
O hotărâre puternică de a fi fericit te va ajuta. Nu aştepta să ţi se schimbe situaţia, gândindu-te că acolo se află problema. Încearcă să fii fericit în toate circumstanţele. Dacă fericirea ta pare să depindă de anumite condiţii, atunci schimbă acele circumstanţe pentru a putea fi tot timpul fericit.
Nu fi limitat de reguli stabilite, pentru că există excepţii pentru orice regulă. [...] Nu aştepta. Prinde premiul cel mare al fericirii care îţi e la îndemână acum, pentru că, dacă doar speri la fericire, amânând-o în acest mod, te va duce numai la stări de dezamăgire.
Fericirea creşte cu ceea ce este hrănită. Învaţă să fii fericit fiind mereu fericit. [...]
Hotărăşte-te că vei fi fericit chiar dacă vei fi bogat sau sărac, sănătos sau bolnav, fericit sau nefericit în căsătorie, tânăr sau bătrân, chiar dacă vei zâmbi sau vei plânge. Nu aştepta ca tu, familia ta sau ceea ce te înconjoară să se schimbe înainte ca tu să poţi fi fericit în interiorul tău. Hotărăşte-te să fii fericit în tine însuţi, chiar acum, oricum ai fi sau oriunde ai fi.
Pasajele de mai sus au fost extrase din lucrarea „Cum să fii fericit tot timpul” a lui Paramhansa Yogananda (Pro Editură şi Tipografie, 2010).
sursa: lumeafengshui.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu