Astazi Dumnezeu vrea ca tu sa stii...

Draga cititorule,
in aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii ...

... ca dorinta este o forta puternica care poate fi folosita pentru a face lucrurile sa se intample asa cum doresti.

Marcia Weider a spus asta si avea dreptate. Insa nu confunda dorinta cu asteptarile sau cu nevoia. Dorinta are o calitate cu totul diferita. Poti dori ceva fara sa ai nevoie sau sa-ti fie necesar.

Aceasta mica diferenta este esenta. Dorinta, nu Necesitatea. Dorinta te propulseaza. Necesitatea obliga. Viata nu poate fi fortata, insa poate fi induplecata sa functioneze asa cum iti doresti.

Pe oricine sau orice ai incerca azi sa obligi in vreun fel, inceteaza. Pur si simplu ... lasa-te mangaiat de bumbacul moale al dorintei.


Cu dragoste, prietenul tau,
Neale Donald Walsch

La Paști

La Paști
George Topârceanu

  

Astăzi în sufragerie

Dormitau pe-o farfurie,

Necăjite si mânjite,

Zece ouă înroșite.

Un ou alb, abia ouat,

Cu mirare le-a-ntrebat:

- Ce vă este, frătioare,

- Ce vă doare?

Nu vă ninge, nu vă plouă,

Stați gătite-n haină nouă,

Parcă, Dumnezeu mă ierte,

N-ați fi ouă…

- Suntem fierte!

Zise-un ou rotund și fraise

Lângă pasca cu orez.

Si schimbându-și brusc alura,

Toate-au început cu gura:

- Pân’la urmă tot nu scap!

- Ne gătește de paradă.

- Ne ciocnește cap în cap

Si ne zvârle coaja-n stradă…

- Ce rușine!

- Ce dezastru!

- Preferam să fiu omletă!

- Eu, de m-ar fi dat la cloșcă,

Aș fi scos un pui albastru…

- Și eu unul violet…

- Eu, mai bine-ar fi să tac:

Așa galben sunt, că-mi vine

Să-mi închipui că pe mine

M-a ouat un cozonac!…

Paștele creștin

Paștele este o sărbătoare religioasă creștină anuală ce comemorează învierea lui Iisus Hristos - conform tradiției creștine - Fiul lui Dumnezeu, care a biruit moartea.

Paștele este sărbătoarea cea mai sfântă din calendarul creștin, urmată de Crăciun. Primele 2 zile de Paști sunt recunoscute ca zile libere în majoritatea țărilor de tradiție creștină (inclusiv România), cu excepția notabilă a Statelor Unite, unde este sărbătorită doar duminica Paștelui, nu și lunea Paștelui.

Paștile creștine au loc nu departe în calendar de sărbătoarea Paștelui evreiesc - Pesah, care comemorează Exodul, pentru că se crede că Iisus a înviat în zilele în care se ținea această festivitate.

Data Paștelui
Paștele sunt sărbători a căror dată este variabilă, pentru că nu corespunde unei date fixe din calendarul gregorian (care urmărește mișcarea Soarelui și schimbarea anotimpurilor). De fapt, ele sunt bazate pe calendarul lunar, ca și pe cel utilizat de iudei. După primul sinod de la Niceea din 325, s-a decis ca Paștile să fie sărbătorite duminica de după a 14-a zi din prima lună lunară din primăvară (teoretic, prima duminică după o lună plină, începând cu data echinocțiului de primăvară). În sfârșit, toate Bisericile acceptă metoda de la Alexandria, care plasează echinocțiul din emisfera nordică pe 21 martie (poate apărea două zile mai devreme sau mai târziu), data lunii pline fiind determinată după ciclul metonic. O problemă care a apărut mai târziu este diferența de practică dintre Bisericile apusene și răsăritene. Primele au adoptat calendarul gregorian pentru a calcula data Paștelor, iar ultimele calendarul iulian. Există totuși un număr însemnat de biserici răsăritene ce folosesc calendarul gregorian. A fost propusă o reformă pentru metodologia de calculare a datei Paștilor prin summitul de la Alep, (Siria), din 1997. Aceasta ar fi permis eliminarea diferențelor de dată între bisericile occidentale și orientale; reforma ar fi trebuit să intre în vigoare în 2001, dar a eșuat.

Calculul datei de Paște este cunoscut sub numele de păscălie (lat. computus). În timp au apărut pe lângă metodele tradiționale și unii algoritmi, precum cel realizat de matematicianul Carl Friedrich Gauss.

Nume
Potrivit cercetătorilor Vaticanului cuvântul „Paște” derivă din ebraică „pesah” (פסח), care semnifică trecere. În Vulgata s-a tradus cu expresia „transitus Domini” (trecerea Domnului) devenită în engleza iacobină passover. Cuvântul în aramaică este pas.ha, care stă la originea cuvintelor grecești și latine πάσχα, pascha. O altă interpretare, răspândită în secolele trecute la catolici, a fost aceea de „pascha – passione”, de la „passione – suferință” (în greacă: πάσχω (páscho – sufăr), πάσχει (páschei – suferă).

Unele limbi germanice numesc această sărbătoare după zeița Eostre :
* germană Ostern (das), germana superioară medievală: ōsteren din vechea germană superioară: ōstarun, ōstarūn (formă la plural)
* engleză Easter, dialect northumbrian: Eostre (În engleza medievală: ester, estre din englza veche: ēaster, ēastre. Alte denumiri ale Zeiței Mame a fertilității, reînvierii și zorilor: Ostare, Ostara, Ostern, Eostra, Eostre, Eostur, Eastra, Eastur, Austron and Ausos). La greci, zeița era numită Eos iar la romani Aurora. Românii, imparțiali, au preluat ambele forme.
Ambele denumiri, germană și engleză, provin din rădăcina indo-europeană aus- a străluci.

Cu toate acestea, în cea mai mare parte din țările cu populație creștină (sau cel puțin a țărilor din Europa, dar nu numai) numele Paști provine din ebraicul pessah (Paște) :
În limbile următoare denumirea sărbătorii derivă din pesah

* afrikaans Pase, Paasfeest
* albaneză Pashket
* aragoneză Pascua
* azeră din. pasxa
* bască Bazko
* bielorusă пасха (Pascha), Вяликджень (Vialikdzień)
* bretonă Pask
* catalană pasqua (Mallorca pasco)
* cebuană Pasko sa Pagkabanhaw
* cornică Pask
* creolă antilană Paske
* creolă haitiană Kreyòl Pak, popular: Paske
* creolă saramanccană paas, Pasen
* daneză påske
* ebraică פסח (pesaH), פסחא (חג נוצרי) ,פסח כשר ושמח
* esperanto Pasko
* georgiană პასექი (pasekʼi)
* filipineză Pascó ng Pagkabuhay
* franceză Pâques
* friulană Pasche
* frizonă Peaske
* galiciană pascua
* germană sub-rineană Paisken
* greacă Πάσχα (Pasha); Λαμπρή (Lambrì)
* idiș פסח (pesaH); (USA: paskhe)
* ilongo Paskua sang Pagkabanhaw
* indoneziană Bahasa: Paskah, Terjemahan Lama: Pasah
* interlingua pascha
* inuktitut ᒪᑭᕝᕕᐊ (makivvia)
* irlandeză Cáisc, Cáisg
* islandeză páskar
* italiană Pasqua (bolonieză: Pâsqua, calabreză: Pasca, emiliano-romaniolă: pasqva, friulană: Pasche, griko salentino: PPàsca, milaneză: Pàsqua, napoletană: Pàsca, piemonteză: Pasqua, Pasca, reggiană: Pascua, sardă: (campidană: Pasca, Pàsca, alghereză, gallureză, logudoreză, tabarchină: Pasca), venețiană:Pàskua)
* kazahă пасха
* latină pascha (sau Festa Paschalia)
* leoneză Pascua
* malaeză Paskah
* malgașă paska
* manx Caisht
* neerlandeză Pasen, Paasfeest
* norvegiană påske
* papiamentu Pasku
* portugheză Páscoa, Brazilia: páscoa
* reto-romană vezi romanșă
* romanes (Finlanda) pooska
* romanșă Pasca (Forme dialectale: suprasilvană Pastgas, subsilvană Pastgas, supramirană Pasca, puteră: Pasqua, valadră: Pasqua)
* română Paști s.m.pl. (var. Paște s.m.sg.)
* rusă Пасха
* saxonă veche pāska, ôstar(?)
* scoțiană Càisg, Chàisg, Caisc, Pask
* spaniolă castiliană Pascua [de resurectión]
* sūdoviană Paskhā
* suedeză påsk articulat: (påsken)
* swahili Pasaka
* tagalog pasko ng Pagkabuhay
* tamilă pAskuttirunAL
* turcă Paskalya [yortusu]
* ucraineană Пасха, Великднь (Ziua cea Mare)
* valenciană Pasqua
* valonă Påkes
* velșă Pasg, Pasc

În limbile următoare denumirea sărbătorii are altă origine:
* arabă ﻋﺒﺪ ﺍﻟﻘﺒﺎﻣﺔ ('îdul-qîyâma), عيد الفصح
* armeană Զատիկ [Zadik, Zatik] (Înviere)
* bosniacă Uskrs
* bulgară Великден (Ziua cea Mare)
* cehă velikonoce (chiar dacă are formă de plural se traduce "Noaptea cea Mare")
* chineză 复活节 (名 复活节[日]后的) (fùhuójié)
* coreană 부활절 (buhwal-zòl)
* croată Uskrs (Înviere)
* estonă lihavõtted, lihavõtte[d]püha[d] (sărbătoarea grasă, cărnoasă referitor la sfârșitul postului), ülestõusmispüha (sărbătoarea învierii), munadepüha (sărbătoarea ouălelor), kevadpühad (sărbătoarea primăverii)
* finlandeză pääsiäinen (Dialect ingrian: pǟsiä, pǟsiäine) (din verbul päästä cu multiple sensuri: a trece, a scăpa de, a se elibera. Marchează sfârșitul postului) În Evul Mediu se numea Pāsche
* hindi ईस्टर (îsṭar)
* japoneză: sărbătoarea religioasă este numită 復活祭 (fukkatsu-sai), lit. Sărbătoarea Învierii, iar petrecerea de Paști este numită イースター (iisutaa, din engl. Easter)
* khmeră buNürM%kézáEdlRBHeys)URKisþrs´eLIgvij
* laponă saami beassážat
* letonă Lieldienas (Ziua cea Mare)
* lituaniană Velykos
* macedoneană Велигден, воскрес, велигден
* malteză L-Għid (m) [le:yt]
* maori Aranga
* mongolă улаан єндєгний баяр
* persană عيد پاک
* polonă Wielkanoc (Noaptea cea Mare)
* punjabi ਈਸਟਰ
* romanes Patragi, (Finlanda: pooska, Ungaria: patradyi, Germania: patraja)
* sârbă Ускрс, Uskrs (Înviere)
* slovacă Veľká noc (Noaptea cea Mare)
* slovenă Vélika noč (Noaptea cea Mare)
* tailandeză ช่วงอีสเตอร์
* ucraineană Великдень (Ziua cea Mare), пасха
* maghiară húsvét
* urdu مشرقی (mashraqi)
* vietnameză lễ Phục sinh

Decalogul tăcerii

1. Taci, dacă nu ai de spus ceva valoros!

2. Taci, atunci când ai vorbit destul!

3. Taci, până când iți vine rândul să vorbești!

4. Taci, atunci când ești provocat!

5. Taci, când ești nervos și iritabil!

6. Taci, când intrii în biserică, pentru ca Dumnezeu să-ți poată vorbi!

7. Taci, când pleci de la biserică, pentru că Duhul Sfânt să poată imprima în mintea ta lucrurile pe care le-ai auzit!

8. Taci, când ești ispitit să bârfești!

9. Taci, când ești ispitit să critici!

10.Taci, cât să ai timp să gândești înainte de a vorbi!

Bogățiile trupului

Undeva prin lumea asta, o mamă își trimise băiatul să cumpere ceva de la magazinul din colț. Pe drum, lângă o piață, micuțul zări un bătrân, stingher, în haine ponosite, care parcă aștepta ceva. Privea fără țintă și zâmbea..., părea rupt de realitate. Lumea care trecea îi lăsa câte ceva, bani sau mâncare, după posibilități.

Copilul se opri în dreptul lui, iar bătrânul în haine ponosite tresări..., îi zâmbi și-l întrebă:

-„Ce faci copil frumos?”

-„De unde știi că sunt frumos?”

-„Știu! Și apoi toți copiii sunt frumoși!”

-„Mă duc să cumpăr ceva.”

-„Du-te, și când te întorci să treci pe le mine!”

Copilul așa făcu.
Bătrânul când simți că este lângă el îi întinse mâna și o porniră amândoi.
Lumea îi privea mirată: un copil bine îmbrăcat, lângă un bătrân zdrențuros...

-„De ce se miră lumea când ne vede împreună?” - întrebă copilul.

-„Lumea nu știe; lumea nu știe că eu sunt cel mai bogat om!” răspunse bătrânul

-„Cum așa? Văd că ești îmbrăcat ca un cerșetor!”.

-„Nu judeca pe nimeni după cum este îmbrăcat! Eu îți spun că sunt cel mai bogat om pentru că am urechi și aud, am ochi și văd, am mâini să mă hrănesc, am picioare să mă deplasez și mintea integră ca să pot gândi, înțelegi?”

-„Ha, ha, ha,”- râse copilul, „Păi toți le avem, asta înseamnă că ești bogat?”

-„Da, puțini sunt conștienți de acest lucru: că nu în bani se măsoară bogăția...
Îți dai seama, tu, cât ești de bogat dacă:
- ai două picioare întregi cu care să te deplasezi acolo unde sufletul tău vrea?
- ai două mâini viguroase cu care să apuci, să scrii, să te îmbraci, să înoți în ape răcoroase, să îmbrățișezi, și să legeni un copil?
- dar, mai ales, să ai doi ochi sănătoși cu care să vezi toate frumusețile acestei lumi; să vezi soarele răsărind, chipul iubitei și surâsul mamei?
- și două urechi cu care să auzi muzica cuvintelor...
Copile drag, oamenii nu știu cât sunt de bogați! Și toate aceste bogății le poartă cu ei, pentru că ele îi alcătuiesc: nu e necesar să le depoziteze în seif sau în bănci.
Înțelegi, copile, că te-ai născut bogat?"

-„Dar tu de ce cerșești, dacă ești atât de bogat precum spui?”

-„Eu nu cerșesc, eu doar țin companie soarelui... În fiecare dimineață, soarele bate la ușa case mele, deși, ferestrele sunt deschise. Intră în casă și toată lumina și căldura lui îmi inundă cele patru camere. Sunt atât de bucuros că soarele a ales să intre și în casa mea!”

-„Dar unde este casa ta?” - întrebă curios copilul. Te-am văzut stând pe o piatră în piață.”

-„Heei, casa mea este aici, înlăuntrul meu, uite!- și luă mâna copilului și-o duse în partea stângă a pieptului. Simți ce caldă e?”

-„Da, și pulsează!”

-„Casa mea se cheamă inima și se bucură că ai atins-o cu mâna ta! Hai cu mine să-ți arăt ceva!”

Și o porniră amândoi.
Copilul mergea alături de cerșetor, și mâna lui mare și caldă îi dădea siguranță, deși nu-l cunoștea; astăzi îl văzuse pentru prima oară, dar îl simțea atât de aproape, de parcă făcea parte din familie.
Ajunseră în parc.

-„Hai să ne așezăm pe o bancă, aici, sub copacul acesta", spuse bătrânul. Așa, închide ochii și respiră adânc, ce simți?”

-„Hmm..., miroase a flori de salcâm!”

-„Bravo, ai ghicit, a înflorit salcâmul, așa este!"

-„A înflorit salcâmul, a înflorit salcâmul!”, striga copilul bătând din palme de bucurie, tocmai când, pe lângă banca lor trecea un călător grăbit.

-„Ce glumă bună”, mormăi în barbă călătorul, „Doar suntem în noiembrie, iar salcâmii înfloresc primăvara!”, și-și văzu, grăbit, de drum.

-„Vezi copile, spuse batranul, ți-am spus că oamenii nu știu cât sunt de bogați; au uitat să se bucure: deși au ochi, nu văd, deși au nas, nu miros, nu simt că salcâmul a înflorit a doua oară. Nu mai au timp să simtă, să vadă, să audă. Merg cu capul în pământ, preocupați să facă cât mai mulți bani, trecând astfel, orbi și surzi, pe lângă minunile vieții. Au sărăcit!”

Se ridicară și o porniră pe alee spre casa copilului.
La capătul parcului era un cerșetor, orb, în cârjă.
Bătrânul lăsă în căciula milei tot avutul său:
-„În dar ai luat, în dar să dai copile, să dai din „bogația” ta și celor care au într-adevăr nevoie!”, spuse bătrânul și se depărtă fericit, bogat în sinea lui.

Copilul cum ajunse acasă, se duse repede în camera lui, își luă pușculița cu bani, o sparse, luă banii și plecș în grabă spre piață.
Dărui, cu mâinile lui, bănuții săracilor.

La întoarcere mama îl certă:
-„Ce-ai făcut? Ți-ai dat toți banii dăruiți de mine pentru leagănul pe care ți-l doreai, la cerșători?”

-„În dar ai luat, în dar să dai ... mamă, iar eu sunt foarte bogat!!! Mă am pe mine! Ce-mi mai trebuie leagăn când am două picioare zdravene cu care pot să alerg, să mă joc?!”

Copilul descoperise bogățiile trupului său, iar în casa sufletului aveau să se strângă o mulțime de alte comori.

autor: Mihaela BĂLĂCEANU